În contextul crizei generate de pandemie, a găsi soluții într-un termen foarte scurt la probleme existențiale referitoare la viața omului s-a dovedit a fi o maximă necesitate. În această perioadă, pe lângă măsurile luate de autorități, societatea civilă împreună cu unități de învățământ superior, diverse cluburi educaționale orientate spre tehnologie și firme private s-au mobilizat pentru a veni în ajutorul medicilor și asistentelor din spitale (secții ATI, UPU și servicii de ambulanță), au creat diverse echipamente de protecție necesare în lupta anti-COVID-19. Practic, s-au format ad-hoc echipe multidisciplinare (medici, ingineri, sociologi, psihologi, economiști etc) acționând pentru o cauză comună [1] [2]. În toată această perioadă s-a simțit necesitatea educării oamenilor într-un anumit spirit, cel de a lucra în echipă, de a acorda / inspira încredere, de a-și exprima creativitatea, de a avea curaj în luarea deciziilor în cadrul grupurilor, în vederea găsirii celor mai bune soluții pentru rezolvarea în timp real și cu costuri reduse a unor probleme, indiferent de natura lor.